Reglementat de Legea 170/2016 (de ce nu o fi fost reglementat prin Codul Fiscal nu stiu), acest impozit se vrea ca o facilitate acordata activitatilor de turism desfasurate efectiv. Domne’ draga nu stiu cat de mare facilitate o fi, da’ io ca avocat fac acu’ pe Gica Contra si va arat cum isi dau cu stangu’n dreptu’ facatorii de legi.
Sa le luam la puricat.
Prima contradictie vine chiar in cuprinsu’ legii unde se stabileste la art. 1 ca platesc acest impozit platitorii de impozit pe profit care desfasoara ca activitate principala sau secundara activitatile specifice turismului (nu le vom relua aici). Dupa care, la art. 3 din aceeasi lege se stabileste clar ca “sunt obligate la plata impozitului specific” cei care la 31 decembrie a anului anterior aveau in obiectul de activitate acele activitati si care la aceeasi data nu se aflau in lichidare.
Adica nu este foarte clar:
- Platesc doar cei care desfasoara activitatile cu pricina sau
- Platesc doar cei care la 31 decembrie anterior aveau in obiectul de activitate activitatile cu pricina?
Normele publicate in 14 aprilie 2017 (sa nu uitam ca legea a intrat in vigoare la 01.01.2017) stabilesc ca platesc doar cei care defasoara efectiv acele activitati (nu prea arata cum se probeaza aceasta, asa ca presupunem ca pe baza certificatelor constatatoare de autorizare), dar care in acelasi timp la 31 decembrie anterior aveau in actul constitutiv acele activitati mentionate de lege.
Adica, daca m-am infiintat inainte sau dupa 31 decembrie anterior, nu aveam in obiect acele activitati dar ma apuc acum sa le desfasor … pa impozit specific, platesc impozit pe profit.
Adica, astia noi bagati in turism nu au voie la impozitul specific? Si cum ramane cu egalitatea in fata legii fiscale?
Adica, sa nu ma intelegeti gresit da’ se pare ca legea fiscala e mai tare decat Constitutia Romaniei …
Sa continuam …
O alta curiozitate apare la art. 5 din lege care ne spune ca daca eu hotelier o las balta anu’ ista cu hotelu’ si ma apuc de transport in comun, trebuie sa platesc impozitul specific pana la finalul anului si abia de la anu’ revin la impozitul pe profit.
Cu toate acestea, normele metodologice vin si spun altceva cand este vorba doar despre diminuarea sau marirea activitatilor impozabile astfel:
“Art. 5
(1)În aplicarea art. 5 alin. (5) din lege, prin începerea/încetarea unei activităţi se înţelege începerea/încetarea exploatării economice a unei structuri de primire turistice sau unităţi de alimentaţie publică de tip restaurant, bar sau a unei părţi a acesteia. Închiderea structurii/unităţii şi predarea certificatului de clasificare în vederea radierii, după caz, se consideră încetarea exploatării unei structuri de primire turistice cu funcţiune de cazare, de alimentaţie publică sau a unei unităţi de alimentaţie publică de către un contribuabil. Modificarea suprafeţei/numărului locurilor de cazare se realizează în următoarele situaţii, fără a se limita la acestea: închiderea activităţii unei terase pe timpul iernii, închiderea activităţii unui bar în extrasezon, scoaterea din circuitul turistic a unui număr de camere, introducerea de camere în circuitul turistic prin modificarea anexei la certificatul de clasificare sau a autorizaţiei de funcţionare.
(2)Pentru structurile de primire turistice cu funcţiune de cazare şi alimentaţie publică de pe litoralul românesc, clasificate, potrivit legii, ca desfăşurând activitate sezonieră, impozitul specific aferent perioadei din anul calendaristic pentru care contribuabilul a desfăşurat activitate se determină prin împărţirea impozitului specific anual la 365 de zile calendaristice şi înmulţirea cu numărul de zile aferent perioadei din anul calendaristic în care contribuabilul a desfăşurat activitatea, perioadă menţionată în certificatul de clasificare/autorizaţia de funcţionare.
Exemplu: Un contribuabil desfăşoară activitatea printr-un hotel de 3* în staţiunea Mamaia, cu o capacitate de 100 de locuri de cazare, care funcţionează 170 de zile/an.
Impozitul specific se stabileşte pe baza tabelului nr. 3 din anexa nr. 3 la lege, după cum urmează:
(171 lei/loc cazare/an x 100 locuri)/365 zile * 170 zile = 7.964 lei.”
A treia gaselnita este … nerecuperarea pierderii fiscale (art. 9 din Lege).
Practic daca in perioada in care desfasori activitati de turism inregistrezi pierderi fiscale, asta nu te scuteste de la plata impozitului specific. Nu ai decat dupa ce te lasi de meserie si reintri in sfera impozitului pe profit sa-ti recuperezi pierderile anterioare din profiturile ulterioare in cei sapte ani de la data inregistrarii acestora … daca ai de unde …
Asadar, impozitul specific este oarecum forfetar si obligatoriu. Nu intereseaza pe nimeni daca ai profit sau nu. Trebe sa platesti impozitu’! Ceea ce … nu este foarte rau dar acutizeaza concurenta in aceasta materie a turismului.
In final, partea haioasa este ca atat Legea 170/2016 cat si Normele metodologice arata ca optiunea pentru acest impozit trebuie exercitata pana la 31 martie a anului in curs. Ei bine cum Normele s-au publicat pe …. 14 aprilie 2017 …. sunt tare curios cati si-au exercitat aceasta optiune in termen.
Este evident ca Ministerul Finantelor Publice a respectat termenul stabilit de art. 13 alin. 2 din lege (90 de zile de la data publicarii 14 octombrie 2016 = 14 ianuarie 2017) in care trebuia sa elaboreze si sa publice normele metodologice. Sau poate la MFP o zi inseamna … doua …?
Exact ca de obicei!
